Lipsa încercării de a te separa
Să uiţi, pur şi simplu, să te separi, imediat după trezire, înaintea ciclurilor de tehnici, chiar dacă asta poate conduce la succes în aproape 50% din cazuri.
Lipsa agresivităţii
Dorinţa de a face o tehnică să funcţioneze şi de a reuşi, cu orice preţ, este principalul criteriu al succesului, în folosirea procedurii tehnicilor indirecte. În acelaşi timp, hotărârea n-ar trebui să fie una superficială, ci ar trebui să fie focalizată, intens, pe îndeplinirea acţiunii în sine.
Mai puţin de 4 cicluri
Indiferent ce se întâmplă şi indiferent ce gânduri apar, ar trebui să practici nu mai puţin de 4 cicluri de tehnici, presupunând că nici una nu a funcţionat, până atunci.
Schimbarea inutilă a tehnicii
În pofida furnizării de instrucţiuni clare, începătorii vor schimba tehnicile, cu încăpăţânare, după 3-5 secunde, chiar şi atunci când tehnica a început să funcţioneze, într-un fel sau altul. Aceasta este o eroare gravă. Dacă o tehnică a început să funcţioneze – oricât de slab – este timpul să practici tehnica de separare de trup, pentru a obţine visul lucid/extracorporalizarea.
Continuarea inutilă a unei tehnici
Dacă o tehnică n-a început să funcţioneze după cel mult 3-5 secunde, trebuie să fie schimbată cu o alta.
Analiza excesivă
Dacă analizezi ceea ce se întâmplă, când treci prin ciclurile de tehnici, după trezire, atunci nu eşti concentrat pe tehnica în sine şi te abaţi singur de pe cale. Dorinţa de a face tehnica să funcţioneze ar trebui să te consume integral, nelăsând loc minţii pentru analiză sau contemplare.
Trezirea excesiv de intensă (fără a încerca sau după o încercare slabă)
Trebuie să urmezi instrucţiunile, în mod automat şi să nu acorzi atenţie oricăror percepţii de după trezire.
Să încerci mai mult de un minut
Dacă nu obţii nici un rezultat după un minut de cicluri de tehnici, atunci şansele tale de succes vor fi mult mai mari dacă adormi din nou, imediat şi aştepţi următoarea trezire, pentru a face o nouă încercare.
Separarea incompletă
Atunci când încerci să te separi, uneori separarea nu se produce cu uşurinţă sau pe deplin. Senzaţia de lene, părţi ale corpului blocate şi senzaţia de a fi prins în două trupuri, simultan, sunt unele lucruri care se pot întâmpla. Nu renunţa niciodată, sub nici o formă şi nu te opri din separare, dacă aceasta începe să se producă.
Nerecunoaşterea fazei (a extracorporalizării sau a visului lucid)
De exemplu, atunci când observă imagini, practicanţii sunt adesea atraşi în peisaj sau sunt aruncaţi, spontan, într-o altă lume, atunci când se rotesc. Practicaţii gândesc, adeseori, că trebuie să experimenteze însuşi sentimentul separării, motiv pentru care s-ar putea întoarce în trup, tocmai pentru a-l obţine. Acelaşi lucru este valabil atunci când devine conştient în timp ce visează, fiindcă practicantul se află deja în fază şi nu-i mai rămâne decât să-şi aprofundeze şi să-şi aplice planul de acţiune.
Mişcarea imediat după trezire (fără a încerca sau după o încercare slabă)
Trezirea fără a te mişca este de dorit, dar nu este obligatorie. Nu are sens să renunţi la majoritatea ocaziilor, numai aşteptând să se producă trezirea corectă. Trebuie să profiţi de fiecare trezire, care are loc.
Irosirea primelor secunde
Încearcă să-ţi dezvolţi obiceiul de a executa tehnicile, imediat şi în mod reflex, după trezire, fără a irosi nici o secundă.
Folosirea unei singure tehnici
Folosirea unei singure tehnici, după trezire, în loc să treci ciclic prin cel puţin două, conduce la şanse substanţial reduse de a intra în fază (vis lucid sau extracorporalizare).
Cele patru principii ale succesului încercând visul lucid/extracorporalizarea
1. Fă-o cu orice preţ
2. Fii agresiv
3. Fii sigur de sine
4. Fă-o mecanic
